Mulți oameni ajung în coaching cu o idee ascunsă: „e ceva în neregulă cu mine”. Poate nu o spun direct, dar se simte în felul în care își descriu viața: „ar fi trebuit să fiu mai departe”, „alții pot și eu nu”, „am tot ce trebuie și tot nu sunt bine, deci clar e o problemă la mine”.
Adevărul este că, de cele mai multe ori, nu ești „defect”. Doar ai ajuns la capătul unei etape de viață. Ce te-a ajutat până acum să funcționezi – obiceiuri, roluri, mecanisme, ambiții – și-a făcut treaba. Dar acum simți o tensiune: nu mai poți continua la fel. Și ce faci când nu mai poți continua la fel, dar încă nu știi cum altfel? De obicei, dai vina pe tine.
Un prim pas în coaching individual este să separăm foarte clar „e ceva fundamental greșit la mine” de „am ieșit dintr-o etapă și nu mi-am construit-o pe următoarea”. Când începi să vezi lucrurile așa, apare un pic de aer. Nu mai ești un caz pierdut, ești un om în tranziție. Nu mai ești „în urmă”, ești între două versiuni ale tale.
Gândește-te la momentele în care ceva ce altădată era perfect ok acum te sufocă: jobul stabil care nu te mai bucură, relația „ok” în care nu te mai simți văzut, modul în care muncești, modul în care te organizezi. Nu înseamnă că tot ce ai făcut până acum a fost prost. Înseamnă că ai crescut. Doar că, dacă nu îți recunoști creșterea, rămâi blocat într-o viață proiectată pentru o versiune mai veche a ta.
În loc să îți spui „am o problemă”, e mai util să te întrebi: „ce parte din mine a rămas în urmă față de cine simt că sunt acum?”. Aici intră în scenă coachingul. Nu ca să îți confirme că ești stricat, ci ca să te ajute să faci actualizare: valori, priorități, limite, felul în care vrei să contribui, felul în care vrei să te trăiești pe tine.
Într-un program de coaching, lucrăm mult cu limbajul pe care îl folosești despre tine. De exemplu, „sunt indecis” poate însemna, de fapt, „încerc să iau o decizie majoră dintr-o versiune a mea care nu mai este actuală”. „Sunt leneș” poate ascunde, de fapt, „nu mai văd sens în ce fac, dar mi-e frică să recunosc asta”. Când schimbi perspectiva, nu mai cauți defectul, ci cauți etapa la care ai ajuns.
Asta nu înseamnă că nu ai responsabilitate. Din contră. Înseamnă că responsabilitatea ta devine alta: nu să te repari, ci să îți asumi că nu mai poți trăi la nesfârșit „pe modul vechi”, doar pentru că e cunoscut și confortabil. A-ți asuma înseamnă să recunoști că ai crescut și că ai de făcut alegeri noi, nu doar să îți storci și mai tare vechea variantă de viață.
La Evolize, văd des același film: oameni care spun „am tot ce trebuie și totuși nu sunt bine, ceva e în neregulă cu mine”. Când intrăm în detaliu, devine clar că nu „au tot ce trebuie”, ci „au tot ce se aștepta de la ei să aibă”. Au bifat lista standard, dar lista standard nu mai are legătură cu cine sunt acum. Coachingul devine, atunci, spațiul în care ai voie să pui sub semnul întrebării această listă, fără să fii acuzat de ingratitudine sau capriciu.
Când încetezi să mai crezi că ești defect, poți să începi să lucrezi cu adevărat. Poți să întrebi: „Cum ar arăta, pentru mine, următoarea etapă? Ce vreau să păstrez? Ce vreau să las? Ce vreau să adaug?”. Nu mai cauți soluții-minune, ci începi să îți desenezi conștient viața, în loc să o trăiești doar pe cea „primită” din jur.
Dacă simți că te recunoști în asta – nu mai ești confortabil în viața ta actuală, dar îți e rușine să o spui, pentru că „ai deja destul” –, e foarte probabil să fii în punctul ăsta de tranziție. Și da, e un punct inconfortabil. Dar nu e un verdict, e o ușă. Un coaching individual bine făcut te ajută să nu mai rătăcești ani întregi în fața ușii, tot spunându-ți că tu ești problema.
Poți începe simplu: alegând să tratezi serios ceea ce simți, nu să-l bagi sub preș. De aici, următorul pas este să îți iei un cadru în care să explorezi asta, nu singur, în același monolog interior, ci cu cineva care te ține într-o oglindă onestă. Asta facem în programul de coaching: nu căutăm defecte, ci lucrăm cu etapa în care ești, ca să îți construiești următoarea în mod asumat.
Dacă simți că ai ajuns aici și nu vrei să mai amâni, intră pe Evolize, deschide pagina de servicii și vezi ce formă de coaching individual ți se potrivește acum. Iar dacă ești încă între „aș vrea” și „nu știu dacă are sens pentru mine”, scrie-mi prin formular de contact și putem lămuri, într-o discuție scurtă, dacă ești în etapa potrivită pentru genul ăsta de lucru. Nu pentru că ai ceva „stricat”, ci pentru că e timpul să îți actualizezi viața la cine ai devenit.